dodish

de G Liceanu: ” … fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu efectiv. Masura in care el este, e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi – pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara [indiferent ca ele sunt sau nu in viata], noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destram precum intr-o atmosfera in care fiecare este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlati – covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat. “

Suntem suma oamenilor pe care ii intalnim si a experientilor prin care trecem, produsul celor pe care ii iubim …